Intervenția concentrată se referă la intervenția asupra unui set mic de abilități - una până la trei - de obicei vizează îmbunătățiri ale aptitudinilor deja existente care nu au atins varianta lor complexă sau vizează dezvoltări de abilităț care asigură persoanei o relație funcțională cu elemente ale mediului exterior. Această abordare recunoaște faptul că unii copii, adolescenți și chiar adulți pot necesita sprijin în anumite aspecte ale funcționării lor sociale și / sau zilnice. Cu toate acestea, sprijinul ar trebui să conducă în cele din urmă la dezvoltarea acestor competențe, astfel încât acestea să poată fi utilizate independent și să acorde persoanei care le obține o autonomie cât mai mare.

 

Scopul principal este autonomia în viața de zi cu zi. Cu cât o persoană devine mai independentă, cu atât mai mult tinde să se simtă mai bine - și cu atât mai mult părinții sau cei care o au grijă vor petrece mai puțin timp (sau deloc) în a acorda asistență directă. Timpul astfel câștigat poate fi investit în a ajuta aceași persoană să dezvolte abilități și mai practice și valoroase. După cum spune cu umor Zarna Garg, comediană și mamă a trei copii: „Când unul dintre noi are un examen, întreaga familie face teste pregătitoare.”

 

Putem stabili atât obiective pe termen scurt, cât și pe termen lung, obiectivele pe termen lung fiind adesea concentrate pe dobândirea unor abilități mai ample sau mai complexe care necesită timp.

 

Câteva exemple de obiective pe termen lung se încadrează în categoria dezvoltării abilităților de viață. Acestea pot include antrenamentul la toaletă (o abilitate care poate fi învățată la orice vârstă), mâncatul și îmbrăcatul independent, îmbăierea și îngrijirea fizică, problemele de somn, practicarea regulilor de sănătate, siguranță și prim ajutor, pregătirea meselor simple urmând liste de sarcini și rețete, utilizarea electrocasnicelor, spălatul vaselor, spălatul rufelor, gestionarea treburilor casnice și a treburilor zilnice și învățarea a ceea ce este nevoie de cumpărat de la magazin și cum se fac cumpărăturile într-un supermarket. Lista de mai sus nu este completă, există multe alte abilități care se pot învăța.

 

Alte exemple se încadrează în domeniile comunicării și învățării . Acestea pot include învățarea cititului - cu condiția să fie dobândite toate abilitățile prealabile - dezvoltarea comunicării prin intermediul dispozitivelor de vorbire, cum ar fi PECS sau AAC (comunicare augmentativă și alternativă), învățarea de a face cereri sau de a cere obiecte, identificarea și etichetarea durerii sau a disconfortului în anumite părți ale corpului folosind expresii din două sau trei cuvinte, dezvoltarea abilităților sociale și dezvoltarea capacității de a citi limbajul corpului.

 

De asemenea, ar trebui să ne amintim importanța abilităților legate de tranziție , cum ar fi trecerea de la școală la locul de muncă, respectarea instrucțiunilor, învățarea utilizării utilajelor sau uneltelor, îndeplinirea sarcinilor urmând instrucțiuni pas cu pas sau o listă de sarcini, stabilirea și menținerea rutinelor, dezvoltarea unor abilități eficiente de gestionare a timpului și multe altele.