O intervenție complexă este necesară pentru o persoană care nu atinge criteriile vârstei sale biologice în multe arii.

În evaluare, căutăm deficitele și comportamentele în exces. Cu cât observăm mai multe deficite și comportamente în exces, cu atât trebuie să lucrăm mai mult la dezvoltarea abilităților și la reducerea frecvenței comportamentelor nedorite.

 

Voi da câteva exemple aleatorii, dar trebuie să menționez că fiecare caz este particular și nu trebuie să indeplinească tot ce este enumerat mai jos:

 

Deficite, lipsuri - Aici observăm un spectru care variază de la o dezvoltare minimă până la o absență completă a:

limbajului propriu,

înțelegerea a ceea ce spun adulții din jur,

atenție împărtașită (joint attention),

atenție și ascultare,

imitaţie,

contact vizual,

motivația de a se juca,

joc funcțional - știe cum să folosească jucăriile,

cât timp petrece cu jucăriile,

diversificarea jucăriilor, acceptarea de jucării noi

joc imaginar,

motivația de a interacționa cu frați/surori de aceeași vârstă - joc de rol, inițierea interacțiunii, răspuns

generalizarea lucrurilor învățate

toleranță la așteptare, utilizarea de jucării care implică un truc care trebuie înțeles anterior:

 

De exemplu, încercarea de a potrivi un triunghi într-o gaură pătrată dintr-un sortator de forme implică încercări repetate de a plasa piesa și, dacă nu se potrivește, trecerea la următoarea gaură. Acest proces continuă până la atingerea găurii în formă de triunghi, unde piesa trebuie aliniată corect, folosind unghiul potrivit. Dacă un copil începe să plângă la orice pas sau încearcă să evite complet jucăria, acest lucru sugerează că nu are toleranță pentru acest proces și nu demonstrează curiozitate.

 

Comportamente în exces - aici putem observa comportamente efectuate cu o frecvență ridicată într-un interval scurt de timp sau pe parcursul unei singure zile:

plâns, văicăreală,

ecolalie,

comportamente repetitive care implică propriile părți ale corpului - fluturarea mâinilor/panglicilor/obiectelor lungi în fața ochilor

comportamente repetitive care implică obiecte - deschiderea și închiderea sertarelor, ușilor, apăsarea butoanelor

inflexibilitate pentru activități nefuncționale,

lipsă de colaborare/opoziționism,

comportamente autovătămătoare,

agresivitatea față de ceilalți,

comportamente obsesiv-compulsive,

rigiditate alimentară.

 

Există o legătură clară între amploarea unei intervenții și numărul de ore de terapie necesare. Atunci când sunt afectate mai multe arii ale dezvoltării unui copil sau adolescent, acesta necesită de obicei mai multe ore de terapie pentru a face progrese semnificative către obiectivele specifice.